...Poate exista! Poate e chiar sub nasu' meu si nu o vad,incerc sa gust din ea dar parca nu e. Uitandu-ma mai bine in jurul meu, realizez ca totusi ceva e. Privesc oamenii, ma invart in jurul lor si parca am ceva mai mult ca ei. Privesc, privesc, si te vad pe tine. Tu, om dezbracat de iubire, toleranta, incredere,responsabilitate, subtilitate, decenta. Acum realizez ca esti exact ca toti ceilalti. Nici zambetul tau stramb nu te mai scoate in evidenta. Nici macar felul tau dragut si ciudat in care gandeai odata,nici vocea calda care ma linistea atat de usor. Nici parul tau ciufulit intr-un mod cute nu mai mi se pare ceva interesant. Nu mai esti interesant. Ma uit la tine si vad ca de fapt esti un strain si poate ca nu te-am cunoscut niciodata.
Deci exista o parte plina a paharului. Tu nu esti cu nimic diferit de altii, asa ca nu am de ce sa regret ca nu esti langa mine . Chiar daca nu mai esti fizic aici de muuult timp,acum nu mai esti in nici un fel.Ce situatie comuna. Asa ca trec peste tine ca peste orice altceva. Nimic special. Nimic interesant. Nimic care sa merite.
Asa ca merg mai departe. Pentru ca nu am de ce sa fiu trista. Din contra...
I'm moving on.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu