Din receptorul telefonului s-a dus tinta in inima mea iar dupa ce m-am dezmeticit putin si-a schimbat directia fix spre ultimii mei neuroni care se chinuie sa supravietuiasca in mare de tarate din capul meu. Nu-mi vine sa cred ca am scris asta...Whatever :PVocea ta ma face sa tremur si sa ma simt mica. Pulsul mi se accelereaza si cu juma de gura te salut.As fi vrut sa fie altfel si acu sa te fi sunat sa stabilim data pe care vom pleca la mare just the two of us.Pacat ca nu e asa. Intr-un fel ma simt vinovata. Am hotarat sa aleg varianta mai grea, si nu pe cea usoara, adica sa fac ca majoritatea si sa dau vina pe celalalt/cealalta. Cu toate astea, daca m-as gandi mai bine, as fi sigura ca suntem amandoi vinovati.
You give me butterflies, indiferent de ce s-a intamplat.De fapt, sper sa inteleg ce s-a intamplat pana la urma...macar atat. Poate asa voi fi mai linistita si voi putea trece peste.Sau poate o sa visam impreuna sub clar de luna si voi fi in bratele tale la rasarit....sau poate realitatea cruda ma/ne va lovi.Oricum un prim pas a fost facut ... din partea amandurora. Mai departe nu stie nimeni ce se va intampla, nici macar noi....
PS: Sincer, dabea astept sa scriu si eu un post caterincos sau nuj...vesel...ca deja m-am saturat de astea.... :)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu